Test-drive Teste

Test: Ford Edge 2.0 TDCi Powershift Sport – Expatul american

În sfârșit, a doua generație a SUV-ului Ford Edge, lansată în SUA în 2014, și-a luat inima în dinți și a trecut Atlanticul, propunându-și să intre în concurență directă cu modelele germane. Poate caracterul american al mașinii să reprezinte un atu care să convingă potențiali clienți de pe Bătrânul Continent?

Chiar dacă istoria recentă nu consemnează vreun SUV atât de mare în gama europeană de modele, asta nu înseamnă că Ford duce lipsă de experiență în domeniu. Din contră, pe piața indigenă marca americană este chiar foarte bine reprezentată în această categorie, având în vedere popularitatea îndelungată a genului în preferințele clienților. Totuși, mașinile americane și cele europene sunt construite după filosofii diferite, iar acest lucru s-ar putea să atârne mai greu în balanța decizională a unui european decât experiența efectivă a mărcii pe respectivul segment. Dar haideți să vedem cum se prezintă de fapt lucrurile.

Ford Edge nu încearcă absolut deloc să își ascundă originile prin design. Elementele masive și dimensiunile generoase ale caroseriei, suprafața vitrată mică, grila impunătoare a radiatorului, precum și detaliile de design mai puțin șlefuite ne sugerează cât se poate de clar că este vorba despre un model american autentic și reușesc să-i confere lui Edge un aer ușor exotic printre concurentele europene. În interior, situația pare că se repetă la indigou, bordul dă senzația că e supradimensionat, scaunele par a fi niște fotolii king size, iar capota motorului poziționată sus și aproape orizontal te face să crezi că te afli la volanul unei mașini indestructibile. Ca senzație generală, e neobișnuit și interesant, în schimb vizibilitatea destul de precară te obligă la o atenție suplimentară la rularea în zonele strâmte sau atunci când parchezi. Camera video pentru marșarier mai atenuează acest neajuns, dar nu foarte mult, imaginea obținută nefiind chiar elocventă în privința distanțelor, așa că aliații cei mai de încredere rămân senzorii de parcare. Clienții care apreciază tehnologia modernă și au suficiente fonduri pentru a le cheltui pe dotări opționale au la dispoziție și un sistem de parcare automat, dar în acest caz trebuie să te înarmezi cu răbdare, întrucât detectarea locurilor disponibile și manevrele în sine durează destul de mult timp.

Ford Edge este construit pe o versiune modificată a platformei tehnice a modelului Mondeo, iar acest lucru se vede în special la bord, sistemele de infotainment și confort fiind similare. Asta înseamnă că în locul clasicelor ceasuri ale tabloului de bord regăsim ecranul digital oferit pe versiunea de echipare Titanium a lui Mondeo, precum și o con­solă centrală aproape identică. Și în cazul de față, am apreciat numărul destul de mic de butoane, dar nu și așezarea acestora din punct de vedere ergonomic. O impresie ceva mai bună o lasă interfața multimedia, care are meniurile grupate mai logic și un ecran cu o rezoluție bună. Caracterul american este prezent și la nivelul finisărilor, având în vedere că materiale folosite sunt în general plăcute la atingere și trainice, dar precizia asamblării nu este dintre cele mai bune. De asemenea, există numeroase spații de depozitare încăpătoare.

Principala calitate a interiorului constă în antifonarea excelentă. Pe lângă utilizarea pentru geamuri a unei sticle speciale, Ford l-a echipat pe Edge și cu un sistem care detectează zgomotele nedorite de la interior și le anulează prin intermediul sistemului audio, emițând sunete pe frecvențe opuse. Oricum, subwooferul este atât de puternic atunci când asculți muzică, încât s-ar putea ca eficiența acelui sistem de atenuare a zgomotelor să nici nu mai fie remarcată. În altă ordine de idei, spațiul vast din habitaclu este un alt atu al SUV-ului american. Pe banchetă se stă ca într-o limuzină de clasă mare, dar nu există opțiunea unui rând suplimentar de locuri amplasat în portbagaj. Spațiul destinat bagajelor măsoară 602 litri, cu toate că sub podea se află o roată de rezervă și alte câteva mici spații de depozitare. Pentru un acces mai ușor, se oferă hayon cu acționare electrică.

În privința motorizărilor, Ford Edge este destul de concis. Singura opțiune constă într-un diesel cu cilindreea de 2 litri, care oferă 180 sau 210 CP (biturbo), versiunea mai puternică fiind cuplată exclusiv cu o transmisie automată. Cântărind undeva spre două tone, mașina nu răspunde prea spontan la apăsarea pedalei de accelerație nici în cazul versiunii de motorizare de top, dar odată ce începe să accelereze, nu poate fi acuzată absolut deloc de lipsă de putere. Pe lângă cuplul nu foarte generos la turații joase, motorul pare sabotat și de reacția cam lentă a cutiei de viteze, altfel foarte discretă în schimbarea rapoartelor. Deci și în cazul sistemului de propulsie, avem un comportament cât se poate de american. Dar nu în totalitate! Din fericire, consumul de combustibil pare destul de cumpătat și reușește să se mențină în jurul unei medii de 8–8,5 l/100 km.

După cum probabil vă așteptați, suspensia este elastică, fiind foarte confortabilă și silențioasă chiar și în cazul versiunii de echipare Sport, care are în dotare jante cu dimensiunea de 20 de inchi. Pur și simplu, rularea la volanul lui Edge într-o manieră liniștită se dovedește a fi o adevărată plăcere: sunetul din habitaclu are un nivel foarte redus, mașina accelerează lin, iar eventualele denivelări sunt depășite cu un mult calm. Toată această armonie plăcută este însă pierdută atunci când apar virajele. În ciuda direcției active, cu schimbare a raportului de virare a roților, Edge nu pare deloc dornic să se înscrie pe trasa aleasă din volan și se înclină destul de mult pe o parte. Sistemul de tracțiune integrală și asistenții electronici au grijă ca lucrurile să rămână în permanență sub control, dar este clar că sportivitatea nu se află printre virtuțile mașinii. Ce să-i faci, caracter american!

Ca fapt divers, merită amintite și sistemele electronice de asistență, care mențin mașina pe banda de rulare prin intervenții asupra volanului, păstrează o anumită distanță față de vehiculul din față și te avertizează în cazul unui impact iminent. Utile în majoritatea cazurilor, acestea fac uneori exces de zel sau îți acordă mai multă încredere decât ar fi cazul, așa că nu este deloc indicat să te bazezi total pe ele. În schimb, pot da foarte bine la o demonstrație în fața prietenilor.

După cum spuneam, Ford Edge îi are în vizor pe clienții SUV-urilor germane, în special pe cei ai lui Touareg. În consecință, și prețurile sunt pe măsură, versiunea de bază fiind cotată la 41.600 de euro. Echiparea de top, Sport, cu transmisie automată și o serie întreagă de dotări de confort și siguranță oferite standard, costă 48.350 de euro, iar dacă mai adaugi câteva opționale, poți sări ușor de 55.000. În această situație, specificul american al mașinii s-ar putea să nu mai pară atât de atractiv în fața modelelor germane mult mai elaborate din punct de vedere tehnic. Chiar și așa însă, Edge trebuie apreciat pentru ceea ce este: un SUV cu o personalitate aparte, foarte confortabil, bine dotat și care te încântă prin felul relaxat în care rulează.

Plusuri: Habitaclu încăpător și silențios, comportament general confortabil, consum decent

Minusuri: Ruliu pronunțat, prețuri cam ridicate, soluții tehnice simple pentru acest segment



Taguri

PUBLICITATE

ABONAMENTE

NEWSLETTER





CATALOGUL AMS

EVENIMENTE

PUBLICITATE