Test-drive Teste Teste comparative

TEST COMPARATIV: Škoda Kodiaq vs Kia Sorento vs Volkswagen Tiguan

Până de curând, Tiguan era considerat drept etalon al SUV-urilor compacte. Grupul german nu a avut ceva mai bun de făcut decât să-i construiască un concurent pe măsură, sub marca Škoda. Ambele au acum de înfruntat propunerea mai convenabilă venită din partea unei mărci coreene: Kia Sorento. Iată ce a relevat testul comparativ: Škoda Kodiaq vs Kia Sorento vs Volkswagen Tiguan

Vă vine să credeți sau nu, statul deșertic Dubai este cel mai mare importator de nisip din lume. Asta pentru că emiratul are de alimentat o foarte dezvoltată industrie de producere a betonului. Ce are asta de-a face cu cele trei SUV-uri pe care le tratăm aici? Mai nimic, dar am vrut să ilustrăm cumva farmecul cunoș­tințelor nefolositoare pe care le poți ob­ține circumstanțial atunci când vrei să afli altceva. Ce ar fi de aflat despre semnificația numelui Kodiaq? Nu mare lucru, cu excepția faptului că pe o insulă numită Kodiak trăia o numeroasă populație de urși.
Dacă nu ai cumva drum pe-acolo, nu are de ce să te preocupe treaba cu urșii. Așadar, s-o lăsăm deoparte și să acordăm atenție serioasă propunerii pe care marca din Cehia ne-o face în materie de SUV-uri compacte prin intermediul variantelor Škoda Kodiaq 2.0 TDI dotate cu motorizare de 190 CP, cutie de viteze cu dublu ambreiaj și șapte trepte, plus tracțiune integrală. Toate aceste elemente mecanice provin din patrimoniul grupului VW. Privind din această perspectivă, cea de-a doua generație Tiguan se prezintă aproximativ la fel. Cu acest test comparativ, vizăm un spectru de mărci mainstream, printre care Kia ar trebui să aibă o orientare așa-numită „de buget“, însă tocmai din partea acestui producător ne-a venit mașina cea mai mare și mai puternică (propulsor de 2,2 litri și 200 CP), și foarte bine echipată. Configurația sa includea trac­țiune integrală și cutie de viteze automată cu șase trepte. Acum, să vedem unde era de fapt ursul.

Kia Sorento, adepta croazierei

Dacă ar fi să ne luăm după dimensiunile lui Sorento, atunci ar trebui să fim mai generoși cu gabaritul specific standardelor compacte, asta deoarece lungimea mașinii este considerabilă, ajungând la 4,78 m. Cam la fel se cere a fi privită și chestiunea prețului: acest exemplar Kia Sorento Platinum Edition nu duce lipsă de nimic din tot ce ți-ai putea dori să aibă la bord o mașină pretențioasă (infotainment avansat, tapițerie din piele, ventilație și încălzire în scaune, faruri cu xenon, jante din aliaj ușor cu diametrul de 19 inchi, plus tot felul de alte lucru­șoare), dar ajunge să coste aproape 40.000 de euro. Ceea ce nu-i tocmai un preț „de buget“.

Ce-i drept, de banii respectivi ți se oferă un automobil convingător în ceea ce privește aspectul interiorului și mărimea dimensiunilor acestuia. Și nici nu-i nevoie să limitezi la cinci numărul celor care vor lua loc în vehicul, fiindcă există opțiunea dotării cu șapte locuri. Pe de altă parte, Škoda și VW oferă un spațiu ceva mai mare pentru cel de-al doilea rând de scaune. Sorento prezintă o asamblare solidă și, în pofida complexității vizibile a dotării, utilizatorul nu va avea probleme de acomodare cu comenzile. Mai intervine și tentația garanției de 7 ani. Totuși, la acest nivel din cadrul clasei compacte nu te poți declara satisfăcut numai cu o ambianță plăcută și promisiuni frumoase. Pentru a convinge, este nevoie de calități reale. Dar scaunele nu oferă o susținere laterală pe măsură, sistemul de comandă vocală nu este dintre cele mai receptive, iar facilitățile de infotainment, deși includ capabilitate WLAN, nu oferă dock pentru un smart­phone, fie el compatibil CarPlay sau Android. Fără discuție, această mașină mai poate fi perfecționată.

Confortul la rulare este afectat, printre altele, de opțiunea jantelor de 19 inchi (care determină adoptarea unor pneuri cu secțiune joasă). Pertur­bațiile produse la trecerea peste de­nivelări transversale scurte sunt resimțite clar de către pasageri. Fermitatea evidentă a suspensiei s-ar dori a fi un argument în favoarea rigorii comportamentului dinamic, dar asistarea cu feedback irelevant a direcției tinde să te inducă în supraaprecierea potențialului mașinii de a se înscrie în viraje. Ca urmare, au apărut cazuri în care tendința de subvirare a intervenit ceva mai devreme decât era de așteptat, iar faptul că ESP-ul tinde să intervină târziu nu ajută la îmbu­nătățirea situației.

Acestea fiind spuse, Sorento este potrivit mai ales unei maniere relaxate de conducere. Motorul turbodiesel de 2,2 litri are rezerve consistente de putere (turbo cu geometrie variabilă) și o demonstrează mai ales atunci când cutia de viteze nu efectuează schimbări ale treptelor – acestea sunt executate destul de lent și dau senzație de patinare. Plusul de 10 CP și 41 Nm prin care propulsorul Kia e superior celor oferite de concurență nu este evident în mers, mai ales că și masa mașinii e ceva mai mare. Cât despre consumul mediu din test, care se ridică la 9,5 l/100 km, concurența se prezintă semnificativ mai bine.

Distanțele de frânare sunt relativ mari, atât din cauza modului în care răspunde sistemul, cât și a feedbackului greu de interpretat la nivel uman pe care îl oferă pedala. Astfel, pe fondul unui comportament rutier insuficient rafinat, sistemele de asistare a conducerii nu aduc acea tușă de superioritate așteptată. În final, echiparea bogată, garanția mare și alte eventuale avantaje financiare nu ajung să puncteze decisiv în favoarea lui Sorento.

Škoda Kodiaq, pe cai mari

Ajunși în acest punct, a devenit deja clar că SUV-urile compacte nu pot fi toate o apă și-un pământ. E bine că în acest segment ai de unde alege, numărul ofertelor fiind generos. Unele surprize pot fi mai puțin plăcute, dar altele vor da satisfacție și vor stârni interesul. Bunăoară, cu prilejul testului de față am constatat că Škoda Kodiaq este ceva mai mult decât un simplu Tiguan lungit.
Luând în considerare tipologia de bază a SUV-urilor, care sunt mașini concepute pentru a face călătoriile de zi cu zi corespunzătoare unui spectru larg de condiții de mers cât mai comode și mai plăcute, știm că există cel puțin câteva modele într-adevăr capabile de așa ceva. Un interior spațios este primul criteriu spre atingerea dezideratului respectiv, iar Kodiaq îl bifează liniștit. SUV-ul cehesc e mai scurt decât un Audi A4 Avant, dar înăuntrul său găsim un spațiu care ne duce cu gândul la Audi Q7 sau Bentley Bentayga. Tapițeria scaunelor din față oferă un confort pe măsură.

Bancheta este primitoare și comodă. Spătarul său are înclinare reglabilă, iar posibilitatea culisării longitudinale pe o distanță de 18 cm elimină orice posibile comentarii la adresa spațiului pentru picioare. Așa constați cât de mare este de fapt Kodiaq: chiar și când bancheta se află în poziția cea mai avansată, la nivelul genunchilor încă găsești un spațiu mai mult decât suficient. Desigur, de la un SUV aș­tep­tăm și un portbagaj încăpător. Kia se prezenta foarte bine la acest capitol. Cu referire la Kodiaq, vom nota că podeaua portbagajului are nivel reglabil și că, în virtutea posibilităților de modulare pe care le pune la dispoziție bancheta fracționabilă în trei segmente, volumul util poate fi variat între 650 și 2065 l. În esență, vorbim aici despre un spațiu pentru bagaje echivalent cu ceea ce oferă Audi Q7 (de la 650 la 2075 l), a cărui lungime este cu 35 cm mai mare. Inevitabil, portbagajul lui Kodiaq e mai cu 130 l mare decât al lui Tiguan în configurația cu cinci locuri, a cărui lungime măsoară cu 21,1 cm mai puțin.

Škoda beneficiază de un sistem de infotainment nou, cu o concepție mai concisă a meniurilor și un acces facil la acestea, prin intermediul unor butoane dedicate. Integrarea și „oglindirea“ unui smartphone în sistem este ușoară, toate funcțiile implicite fiind afișate pe touchscreen. Internetul pe cale WLAN și informațiile de trafic în timp real sunt incluse. Interacțiunea pe teme de infotainment este la fel de ușoară ca și la VW, însă lizibilitatea ecranului și a instrumentelor nu e la fel de bună la Škoda. Dacă tot am intrat în detalii, am constatat că aspectul materialelor și finețea asamblării, deși apropiate de ceea ce oferă VW, nu sunt la același nivel. Până și la ruloul de acoperire a portbagajului se observă astfel de diferențe.

Așadar, se pot formula unele mici comentarii despre această mașină mare. Mai sunt și unele detalii specifice care vor fi apreciate și care își vor face simțită prezența în utilizarea cotidiană, cum ar fi formele bine studiate ale pragurilor sau ale suporturilor pentru pahare – acestea pot menține în condiții sigure și mici sticle de plastic. De-acum bine cunoscuta umbrelă din partea casei întâlnită la Superb și racleta cu lupă (prinsă în interiorul capacului de la bușonul rezervorului) și-au făcut apariția și la noul SUV al mărcii, cu care ne pregătim să pornim la drum.
Sunetul discret și cursiv al turbodieselului inspiră încredere. Ca și în cazul lui VW, motorul este depoluat cu aditiv pe bază de uree (pentru reducerea emisiilor de NOx), în timp ce Sorento are numai epurator catalitic cu filtru de particule. Tot asemenea lui VW Tiguan, la nivelul transmisiei întâlnim o cutie de viteze cu dublu ambreiaj și șapte trepte, care procesează în manieră fin studiată un flux de forță motrice ai cărui parametri maximi sunt 190 CP/400 Nm.
Trebuie să recunoaștem, aici se oferă un nivel ridicat de performanțe, în legătură cu care nu poți găsi motive să te plângi la finalul sesiunii de conducere, indiferent de caracterul acesteia. Cutia de viteze efectuează schimbările treptelor prompt și fără ezitări, în faze de mers și la regimuri bine stabilite. Modul de rulare Comfort este cel mai plăcut pentru condițiile de călătorie, dar accelerațiile la ieșirile din viraj devin cam prea domoale. Și pe autostradă, la viteze relativ mari sunt momente când răspunsul motorului nu corespunde așteptărilor, mai ales că știm prea bine că resursele necesare unei lansări mai viguroase sunt disponibile – în alte moduri de conducere, ce-i drept, dar care nu reflectă la fel de bine suveranitatea și rafinamentul pe care le oferă Comfort.

Prestațiile suspensiei adaptive (opțională) corespund cât se poate de bine termenului aplicat pentru modul de rulare amintit mai sus. Efectele denivelărilor sunt foarte bine inhibate, iar șocurile produse în cazul celor transversale sunt estompate eficient, chiar cu o discretă oscilație verticală, menită să absoarbă și ce a mai rămas din perturbație după lăsarea în urmă a denivelării respective. O asemenea amortizare, am întâlnit până acum mai ales la automobilele dotate cu suspensie pneumatică. În modul Sport, reacțiile suspensiei devin clar mai ferme, într-atât încât te fac să te gândești dacă nu cumva vrei să treci înapoi la Comfort, care pare a fi adevărata vocație a mașinii. Asta mai ales dacă luăm în considerație și răspunsul direcției: acesta nu duce lipsă de precizie, însă feedbackul său diluează considerabil solicitările reale din mers. De aici apare uneori și senzația unei ușurințe surprinzătoare a conducerii în regim rapid, cu eventuale tendințe de subvirare în curbe. Intervențiile ESP-ului sunt eficiente și rapide, dar și intrusive ca senzație. Probabil că ampatamentul (care este mai mare decât la VW) ar putea favoriza reacții mai ample ale punții din spate, de care programul ESP vrea să „fie sigur“ că nu vor ajunge să se manifeste. Acestea fiind spuse, parcurgerea virajelor denotă siguranță, chiar dacă nu și o agilitate apreciabilă. Frânarea este întotdeauna sigură și stabilă. Pentru Kodiaq sunt propuse multe sisteme de asistare a conducerii, care, pe fondul unei laturi practice superioare față de ceea ce oferă Tiguan, a unui confort bine pus la punct și a unui preț sesizabil mai mic, te fac să te întrebi dacă îți poți dori vreo altă mașină din segmentul SUV compact.

VW Tiguan, cu salutări distinse

Într-adevăr, iată o întrebare grea – cel puțin până când, în septembrie 2017, va apărea Tiguan Allspace, varianta cu ampatament mai mare a seriei modelelor germane. În cazul primei generații nu a existat așa ceva, dar, asemenea evoluțiilor înregistrate la Škoda cu noile generații Octavia și Superb, o astfel de evoluție conceptuală amplă se regăsește acum la Tiguan. Numai că aceasta vine la un preț pe măsură.

Până de curând, Tiguan a fost cel mai spațios SUV compact și nici acum nu se poate spune că dimensiunile sale interioare nu ar fi generoase. Pasagerii dispun de un spațiu comparabil cu cel pe care din habitaclul lui Sorento, deși mașina coreeană are lungimea mai mare cu 29 cm. Totuși, Kodiaq este și mai spațios și, asemenea Kiei, dispune de un portbagaj impresionant de mare. Chiar dacă bancheta lui Tiguan e culisantă, volumul său util nu se apropie de al celorlalte două automobile.

Există unele avantaje de partea lui Tiguan, cum ar fi tabloul de bord digital și afișare a indicațiilor de tip head-up display, dar se simte că ai de-a face cu o mașină ceva mai mică decât Kodiaq. Tehnic vorbind, masa lui Kodiaq este cu numai 33 kg mai mare față de a lui Tiguan, ceea ce se traduce prin diferențe aproape insesizabile între cele două mașini în ceea ce privește conducerea. Tiguan lasă impresia unei spontaneități mai pronunțate pe plan dinamic și a unei nuanțe în plus de vehemență în răspunsul la accelerație. De asemenea, răspunsul cutiei cu dublu ambreiaj pare a fi mai fin armonizat în cazul său. În schimb, în privința confortului la rulare, efectul denivelărilor transversale scurte și pe drum degradat devine uneori deranjant.

Nimic din toate cele menționate nu poate fi trecut pe lista unor inconveniente clare. În privința laturii dinamice, Tiguan este cel mai bine pus la punct și încă își domină cei mai mulți rivali din segmentul său. Opțiunea suspensiei adaptive adaugă un plus de confort în răspunsul acesteia. Apropo de fermitatea amortizării, în reglajul sportiv VW este ceva mai bine menținut pe drum decât Škoda, la care se fac observate unele discrete oscilanții ale caroseriei. Altfel, ambele automobile parcurg virajele fără semne de efort, sunt agile și își păstrează neutralitatea pe traiectorie inclusiv la limită. Sistemul ESP intervine târziu, după ce la bord se pot simți tendințele de destabilizare, dar frânarea selectivă operată de acesta încetinește și reașază mașina eficient pe direcția comandată din volan. În direcția lui Tiguan se simte mai multă precizie, iar consumul său mediu, de 7,5 l/100 km, este cu 0,2 l mai mic decât al Škodei. În pofida acestor argumente, Tiguan a încheiat testul într-un mod mai puțin obișnuit pentru el, pe locul al doilea.

Dacă, trecând prin Wolfsburg sau prin Mladá Boleslav, vezi un Tiguan parcat alături de un Kodiaq, va fi greu să decizi care este mașina cea mai impresionantă. Tehnic vorbind, sunt cam unul și același lucru, iar percepția subiectivă ar putea fi pusă în dificultate. Pe de altă parte, există mai multe detalii care, însumate, au făcut diferența.

Concluzie

1 Škoda
SUV-ul cehesc reprezintă un ansamblu fără precedent de spațiu interior, confort sub toate formele, o multitudine de detalii practice, un nivel ridicat de siguranță și un preț convenabil. Toate acestea i-au asigurat victoria.

2 VW
Până de curând, supremația lui Tiguan în cadrul clasei nu a avut nicio breșă. Bine dotat, cu o calitate de fabricație de cel mai înalt nivel, performant, agil și cu o latură practică exemplară, singurul inconvenient real rămâne prețul.

3 Kia
Mai mare ca dimensiuni și cu o colecție extinsă de dotări, Kia nu își propune altceva decât să fie un automobil confortabil. În mare măsură, reușește acest lucru, numai că suspensia rămâne perfectibilă și frânarea nu e la nivelul concurenței.



PUBLICITATE

ABONAMENTE

NEWSLETTER





CATALOGUL AMS

EVENIMENTE

PUBLICITATE