Auto util

Senzorii de parcare, dispozitive utile oricărui șofer, indiferent de experiență

senzori de parcare

Chiar dacă ești șofer de ani de zile, chiar dacă te pricepi să parchezi ca un profesionist și să te strecori în cele mai înguste spații din București, senzorii de parcare îți fac viața mai ușoară și îți protejează mașina de micile coliziuni. Mai cu seamă dacă mașina ta este nouă, nu vrei să o atingi nici cu o pană!

Senzorii de parcare există în echipamentul mașinilor de câteva decenii. Primul producător care s-a gândit la senzori de parcare a fost Toyota, care a echipat în anul 1982 modelul Toyota Corona cu un Back Sonar. Dispozitivul a existat în dotarea mașinilor până în 1988. În 1984 inginerii italieni Massimo Ciccarello și Ruggero Lenci au patentat în Italia senzorii cu unde ultrasonice.

Ce sunt și cum funcționează

Senzorii de parcare sunt acele dispozitive care fac un zgomot caracteristic atunci când vrei să parchezi mașina. Cu cât te apropii de un posibil obstacol cu atât mai frecvente și mai intense sunt sunetele acestora, până când emit doar un sunet neîntrerupt în imediata proximitate a obstacolului.

Senzorii de parcare sunt localizați în fața și în spatele mașinii, de obicei pe bara de protecție. Ei se activează atunci când parchezi cu spatele, mergi în marșarier sau mergi încet și detectează apropierea de o bordură, de exemplu.

Anumite mașini vin echipate cu un monitor pe bord ce indică șoferului cât de aproape se află mașina de obstacol, semnalizând colorat, de la galben la roșu. Alte mașini au și o cameră video încorporată, precum și o funcție de self-parking, ce operează simultan cu senzorii de parcare.

O mai bună estimare a distanței

Senzorii de parcare utilizează unde radio sau ultrasonice care reflectă obiectele din spatele mașinii, pentru a permite șoferului să își dea seama cât de aproape se află. Senzorii permit acestuia să fie mai sigur de distanțe atunci când parchează cu spatele.

Undele radio și ultrasonice care se „izbesc” de obiectele din spatele vehiculului sunt înregistrate și citite de computerul de bord pentru a determina cât de mare este obstacolul și cât de departe. Distanța este estimată analizând cât timp îi ia undei să se reflecte în obiectul respectiv. Majoritatea computerelor de bord și a senzorilor de parcare nu sunt calibrați pentru a înregistra obiecte ce se află la distanță mai mare de 5 metri.

Unii senzori „simt” alte mașini

Anumiți senzori de parcare sunt calibrați pentru a „simți” obiecte în mișcare. După ce senzorul înregistrează un semnal sau unda se „întoarce” prea repede, toți senzorii din spatele mașinii emit semnal în același timp. Dacă computerul mașinii poate sau nu să determine în ce măsură obiectul detectat se mișcă, depinde de senzorii ce receptează undele de întoarcere.

Tot mai multe mașini intră astăzi pe piață echipate cu senzori de parcare, fie că ei se află în dotările standard ale mașinii, fie opțional. În orice caz, sunt extrem de utili pentru cei care parchează în spații înguste. Apoi, multe mașini moderne pot avea vizibilitate redusă în anumite unghiuri din cauza design-ului lor. Astfel că senzorii de parcare sunt, încă odată, foarte utili șoferului, și îl ajută să „vadă” extremitățile vehiculului.

 

Sursa: Digital Workforce

Sursa foto: 123rf

PUBLICITATE

ABONAMENTE

PUBLICITATE

NEWSLETTER



CATALOGUL AMS

AUTODNA

EVENIMENTE

PUBLICITATE