Retro

Retro: Jaguar Lightweight E-type

Jaguar_LWE_Hero_11

După o pauză de 50 de ani, Jaguar Land Rover Special Operations construiește ultimele șase exemplare Lightweight E-type.

Text: Valentin Brădățeanu 

 

O călătorie în anii ’60 ne va duce într-o lume în care englezii erau pe val, fie că vorbim de muzică, film sau automobile. Designul britanic era apreciat peste tot, iar în lumea auto, Mini și Jaguar E-Type erau două dintre vedetele momentului.

La scurt timp după lansarea superbului E-Type, conducerea Jaguar a investigat posibilitatea construirii unui bolid de curse care să fie urmașul legendarului D-Type, mașina învingătoare la Le Mans. Acesta trebuia să se bazeze pe noul E-Type, care era vedeta atunci. Inginerii de la Jaguar au dezvoltat un bolid botezat Low Drag Coupé pornind de la versiunea E-Type Coupé deoarece caroseria închisă era suficient de rezistentă la torsiunile de pe durata unei curse. Dacă, în trecut, Jaguarurile de competiții aveau caroseria deschisă și șasiu, E-Type LDC beneficia de o structură monococă, iar fiecare element contribuia la rigiditatea ansamblului. Parbrizul a fost schimbat cu unul mai bombat, iar partea din spate a fost redesenată, fiind mai plonjată. Sub capotă a fost montat o variantă modificată a motorului de 3,8 l de serie. Primul test a avut loc la începutul anului 1962 și a relevat multiple probleme legate de alimentarea cu aer, performanțele bolidului fiind sub așteptări. Singurul exemplar construit a fost vândut pilotului de vânătoare Dick Protheroe.

O siluetă perfectă, de felină sălbătică. Adversarii sunt intimidaţi la deschiderea capotei motorului.
O siluetă perfectă, de felină sălbătică. Adversarii sunt intimidaţi la deschiderea capotei motorului.

Inginerii britanici nu au renunțat însă la proiect și au construit o nouă mașină, de data aceasta pornind de la varianta roadster, căreia i-au atașat un hard top fix. Întreaga caroserie era fabricată din aluminiu, iar sub capotă se afla motorul de 3,8 l cu chiulasă D-Type, injecție mecanică Lucas, cutie ZF cu cinci trepte, frânele împrumutate de la modelul MK IX fiind cu disc pe toate roțile. Dunlop a furnizat pneuri și jante din aliaj similare cu cele de la D-Type. Lua astfel naștere Lightweight E-type, care era mai ușor cu 270 kg față de modelul de serie. Având o putere de 340 CP, noul Jaguar putea rivaliza pe circuit cu Ferrari 250 GTO. La scurt timp, datorită problemelor de fiabilitate, blocul motor din aluminiu a fost înlocuit cu cel din fontă standard de la D-Type, iar cutia ZF, cu una Moss.

Retro: Renault 8 Gordini la 50 de ani

Inițial, s-a dorit asamblarea a 18 unități Lightweight E-type, însă, din cauza interesului redus pentru competiții arătat de conducerea Jaguar, în cele din urmă au văzut lumina zilei doar 12 exemplare. Briggs Cunningham a aliniat pentru echipa sa trei Lightweight E-type la cursa de la Le Mans din 1963. Unul a abandonat la scurt timp după start, cu probleme la transmisie, cel pilotat de Roy Salvadori a ieșit în decor, iar al treilea și-a avariat serios partea din față după ce frânele au cedat. Conform regulamentului, la Le Mans componentele majore nu pot fi înlocuite, ci doar reparate. Astfel, echipa de mecanici a luat partea frontală de la mașina lui Salvadori și a prins-o cu nituri la cea de a treia mașină, reușind astfel să încheie cursa.

Până la finele anului 1964, Jaguar renunțase la orice implicare în sportul cu motor. Modelele Lightweight au continuat să concureze în mâinile piloților privați. Guy Beddington a beneficiat de un exemplar foarte rapid, pe care l-a echipat cu motorul V12 cu injecție. La rândul lor, John Harper, Graham Hill, Jackie Stewart, Roger Mac, Warren Pearce și Ken Baker au avut succes în cursele de mașini sport.

Interiorul este reconstruit în detaliu. Din considerente de securitate s-a optat pentru un roll cage complet şi centuri de siguranţă în cinci puncte.
Interiorul este reconstruit în detaliu. Din considerente de securitate s-a optat pentru un roll cage complet şi centuri de siguranţă în cinci puncte.

Anul acesta, Jaguar Land Rover Special Operations a anunțat că va construi restul de șase exemplare Lightweight E-type care lipseau pentru ca seria de 18 să fie completă. Fiecare exemplar va fi realizat în atelierele Jaguar Heritage, după specificațiile originale ale ultimului Lightweight E-type construit în 1964. Acestea vor fi vândute ca mașini de competiții și vor putea fi încadrate la categoria vehicule istorice deoarece vor avea plăcuțele de identificare neutilizate, din februarie 1963. Echipa de ingineri care va duce la capăt proiectul are în componență atât persoane tinere, cât și veterani care au participat la producția multor generații Jaguar. Ca o curiozitate, familia unui mecanic, incluzând bunicii, tatăl și unchiul, însumează 170 de ani în serviciul Jaguar. Întreaga echipă s-a asigurat că vor fi respectate toate elementele de autenticitate, iar calitatea va fi ireproșabilă – nu trebuie să existe nicio diferență între modelele de acum și cele de acum 50 de ani.

Retro: Škoda 1000 MB, aniversare 50 ani

Cel mai important element îl constituie caroseria din aluminiu. Acest material a înlocuit oțelul pentru a se obține o caroserie mai ușoară cu 114 kg. Dacă acum 50 de ani Jaguar era pionier în acest domeniu, astăzi caroseria lui Lightweight E-type este realizată după cele mai noi tehnologii. Suprafața din aluminiu e scanată digital pentru a se descoperi cele mai mici impurități, iar noile panouri vor avea exact aceeași formă ca a celor vechi și vor fi construite după exemplarul nr. 12, care a beneficiat la data construcției de ranforsări suplimentare. Hard topul este standard, iar fiecare exemplar va fi echipat cu un arc de securitate identic cu cel de epocă.

Șase cilindri în linie şi 340 CP: un motor construit exact ca în anii ’60.
Șase cilindri în linie şi 340 CP: un motor construit exact ca în anii ’60.

Motorul XK cu șase cilindri în linie va fi construit de la zero. Acesta are două axe cu came în cap antrenate prin lanț și chiulasă din aluminiu cu camere emisferice. Acest propulsor a adus victoria modelului D-Type la Le Mans în 1950. O altă componentă importantă o reprezintă sistemul de ungere cu rezervor de ulei amplasat sub capota motorului. Această soluție a eliminat întreruperea alimentării pe durata virajelor și a permis folosirea unei cantități mai mari de ulei. Raportul de compresie este de 10:1, iar mașinile de astăzi vor fi echipate cu trei carburatoare Weber 45DCO3, care au fost omologate inițial de Jaguar împreună cu injecția mecanică Lucas. Puterea dezvoltată va depăși 300 CP, iar cuplul va fi de 380 Nm la 4500 rpm, mașina fiind creditată cu accelerații rapide la turații joase, o caracteristică a motoarelor de curse Jaguar. Puterea e transmisă roților prin intermediul unui ambreiaj cu un singur disc, volanta este ușurată, iar cutia de viteze cu patru trepte e identică acum cu cea de epocă. Opțional, sunt disponibile mai multe rapoarte pentru transmisie, precum și un diferențial autoblocant.

Radiatoarele de apă și ulei sunt din aluminiu, la fel ca recipientul lichidului de răcire. Singura modificare față de primele exemplare o reprezintă rezervorul de benzină, care este echipat cu sistem de protecție modern. Suspensia e independentă pe toate roțile, iar jantele au designul corect și sunt din magneziu. Tot Dunlop furnizează pneurile cu profil special, de epocă.

Plăcuţa de identificare descrie un arc peste timp, fiind fabricată în 1963
Plăcuţa de identificare descrie un arc peste timp, fiind fabricată în 1963

Procesul de producție a celor șase exemplare Lightweight E-type este complex, fiecare automobil parcurgând mai multe etape. Caroseria e construită la Whitley, acolo unde-i montat și cadrul motorului, după care este expediat la uzina din Gaydon, unde e realizată vopsirea. De acolo, caroseria este transportată la atelierul Jaguar Heritage din Browns Lane, unde mașina primește motorul, suspensia, frânele, interiorul și echipamentul electric. Acest proces are loc în apropierea locației unde au fost asamblate în perioada 1963–1964 primele 12 exemplare Lightweight E-type. Fiecare mașină e construită după cerințele viitorului proprietar, respectând însă specificațiile originale.

Principalul obiectiv al echipei noastre a fost de a construi veriga lipsă a istoriei Jaguar. Am acordat cea mai mare atenție fiecărui detaliu pentru a face să renască acest Jaguar. Cred că rezultatul l-ar fi mulțumit chiar și pe Sir William Lyons“, mărturisea Mike Cross, ingerul-șef al Departamentului Vehicle Integrity.

ams 10/2014

 

PUBLICITATE

ABONAMENTE

abonamente auto motos si sport

PUBLICITATE

NEWSLETTER



AUTODNA

PUBLICITATE