Auto util Știri

Cum facem șoselele din România mai sigure?

În România mor în urma accidentelor rutiere mai mulți oameni decât oriunde în UE, mai mulți chiar și decât în cataclisme naturale. AMS a stat de vorbă cu Mădălin Roșu, de la UNSAR pe marginea acestei situații absolut critice.

Primul gând al tuturor ar putea fi că infrastructura deficitară este de vină. Însă Mădălin Roșu, coordonator al secțiunii AUTO al Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (UNSAR) și președinte al Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România (BAAR), e de părere că motivele sunt conduita la volan și nerespectarea regulilor. Despre toate acestea și despre alte probleme cu care se mai confruntă asigurătorii și șoferii deopotrivă, ne-a vorbit în interviul următor.

De ce stă România prost în statisticile privind accidentele rutiere?
E o întrebare grea, la care nu cred că poate să răspundă cineva cu un motiv sigur. Totuși, cred că România are o problemă mai ales de conduită la nivel de șofer, are o problemă cu comportamentul la volan și cu educația rutieră. Nu putem blama la scară largă faptul că nu avem infrastructură sau autostrăzi modernizate. Sigur că ele sunt importante, dar degeaba ai autostrăzi dacă pe ele se conduce peste limita legală și nu se respectă regulile de circulație elementare. Și cel mai bun exemplu îl reprezintă accidentele făcute de șoferii români în străinătate, unde nu se poate da vina pe infrastructură. Suntem, dacă nu prima țară, cel puțin pe un loc fruntaș ca număr de decese în urma accidentelor rutiere. Este un lucru care ar trebui să ne pună pe gânduri și care să ne determine să facem ceva în acest sens. Trebuie să începem de la nivel individual, iar apoi, la nivel politic sau legislativ, unde este necesar să avem reglementări mai stricte, mai dure. Toată lumea se întreabă cum de alte țări reușesc, dar, dacă ne uităm doar în Uniunea Europeană, există niște amenzi usturătoare. În România, legislația e mult mai permisivă, iar rezultatul este cel pe care îl știți. În plus, e importantă și starea autovehiculelor. Românii sunt deficitari la acest capitol, nu își fac reviziile la timp, nu prea verifică starea tehnică a mașinilor, cauciucurile, frânele, lucruri care țin de siguranța mașinii. Și un alt aspect important este cel legat de semnalizarea deficitară a drumurilor, de foarte multe ori indicatoarele fiind absente, insuficiente sau prost amplasate.

Cât de necesare sunt proiectele pentru siguranța rutieră?
Sunt necesare proiecte pentru că frecvența accidentelor este îngrijorătoare, avem un număr dublu de accidente față de țări vecine precum Ungaria. Proiectele ar trebui să fie de mai multe feluri, deoarece nu există un proiect magic care poate să transforme peste noapte lucrurile în România. Ar trebui să fie un conglomerat între câteva proiecte legislative, o înăsprirea a amenzilor și o conștientizare a conduitei la volan, fiindcă este esențial să ne amintim că mașina ucide. Așa că sunt esențiale educația, comportamentul la volan și conștientizarea de către fiecare șofer a responsabilității pe care o are când se urcă în mașină. Efortul trebuie să fie comun, nu doar al asociațiilor din asigurări și al asociațiilor patronale din zona transportatorilor, ci și din zona politică, mass-media, pentru că numărul de morți în accidente rutiere din România depășește numărul de morți posibil în orice cataclism care ar lovi țara. Proiectele de siguranță rutieră – oricât de atrăgător ar suna, și toată lumea se leagă de capitolul acesta pentru că dă bine –, nu se pot face de pe o zi pe alta, e nevoie de un plan pe ani de zile și este nevoie mai ales de consecvență. Odată început un proiect de genul acesta, trebuie continuat – chiar dacă se schimbă guverne, ar trebui doar îmbunătățit, ajustat. Revenind la condițiile din alte țări, acolo se pune accentul pe condusul defensiv, pe tehnicile de supraviețuire în urma unui accident, lucru care, în România, abia acum încep să prindă contur, sunt doar câteva școli specializate care fac asta, una dintre ele fiind cea a lui Titi Aur, care face eforturi fantastice în sensul educării.

Ce ar însemna dacă am avea drumuri mai sigure?
Indiferent dacă un drum este asfaltat, de pământ, de piatră, el e sigur, nesiguranța o creăm noi pentru că nu respectăm regulile și producem accidente. Dacă am avea infrastructură mai bună, am scăpa de un element care se numește stres – spre exemplu, stresul de a ajunge mai repede s-ar diminua dacă am avea mai multe benzi sau benzi de viteză. Dar ajungem din nou aici: viteza ar trebui controlată, iar șoferii, penalizați pentru încălcarea regulilor. Educația ar trebui făcută ca în alte țări, printr-un sistem penalizator puternic, care să facă lumea să conștientizeze faptul că, dacă nu respectă regulile, plătește. S-ar putea să avem și noi nevoie de un astfel de proiect, însă legislația lacunară ne face mult mai birocratici, astfel că implementăm mai greu măsuri eficiente. De aceea este necesar un pachet legislativ care să facă mersul pe stradă mai sigur pentru toată lumea.

Cât din despăgubiri plătește asigurătorul pentru vătămări corporale?
Asociația noastră a făcut o analiză la începutul anului 2017, din care a rezultat faptul că aproape 25% din despăgubirile RCA au fost pentru vătămare corporală și deces. Este o sumă imensă. Chiar dacă numărul de dosare e mic, valorile sunt foarte mari. Am trecut prin foarte multe etape de maturizare a pieței din zona asta, de la anii în care despăgubirile aferente vătămărilor corporale nu existau sau aveau valori foarte mici, și am ajuns în câțiva ani la creșteri de peste 1000%, 2000%, astfel încât, în prezent, despăgubirile pentru vătămări corporale reprezintă circa 25%. Un alt procentaj important când vine vorba despre despăgubiri plătite de către asigurători în contul poliței RCA este cel pentru accidente produse în afara țării de către șoferi români, care este de 45%. Mai rămân astfel cam 30%, care reprezintă partea de daune materiale. Pentru că, în cazul accidentelor petrecute în alte țări, costurile pot fi imense din cauza reglementărilor legislative de acolo, costurile societăților de asigurări sunt foarte mari și se pune întrebarea dacă prețul poliței RCA reflectă întru totul riscul, în final. Ce trebuie să înțelegem toți este că importanța poliței RCA este dată de faptul că, odată ce ai plecat la drum, ai o garanție că, indiferent de accidentul pe care îl produci, cineva se va ocupa de partea de despăgubiri.

 

Aurel Niculescu

1 comentariu

Click aici pentru a comenta

  • Inteleg foarte bine relatia intre viteza si riscul unui accident.
    Dar am ajuns la concluzia ca tocmai “insistenta” asupra respectarii vitezei legale ar putea fi una dintre explicatiile stituatiei actuale din trafic.

    Din pacate, atat pentru Politia Romana cat si pentru opinia publica, viteza constituie singurul factor major si determinant intr-un accident.
    Este foarte confortabil pentru Politie, intrucat tot ce are de facut este sa stea la panda cu aparatele radar si sa scoata venituri frumusele din amenzi. Actiuni care convin atat de mult primariilor, incat unele au cumparat (in trecut, radare fixe) si cumpara (in prezent, aparate laser) astfel de dispozitive, pe care le fac cadou Politiei din localitatea respectiva – numai sa produca bani din amenzi pentru viteza.
    Mai mult, o astfel de abordare are priza foarte buna la public. Frecvent, vitezomanii sunt posesori de masini ne-“populare”, iar amendarea soferilor lor mai stinge din diversele forme de invidie sau frustrare ale maselor.

    Din pacate, se uita faptul ca accidentele au intotdeauna o alta cauza decat viteza. In fapt, viteza in sine este direct responsabila de un numar relativ scazut de accidente, anume cele produse prin pierderea aderentei (in curba, pe carosabil alunecos) sau prin imposibilitatea de a frana in timp util.
    In toate celelalte cazuri, cauza accidentului este incalcarea unei alte reguli de circulatie (neacordare de prioritate, depasire imprudenta, conducere in stare de ebrietate, distanta necorespunzatoare in mers, conducere agresiva, vorbitul la telefon, etc.), viteza fiind insa responsabila de amploarea efectelor accidentului.

    Daca Politia ar patrula pe sosele – preferabil “incognito” – si ar urmari mai mult incalcari grave ale regulilor de circulatie (in principal cele pentru care se suspenda permisul de conducere), mai degraba decat viteza in sine, sunt convins ca siguranta rutiera s-ar imbunatati.
    Sigur, nu ar fi la fel de confortabil cu a sta la caldura in masina la panda cu radarul, si nici numarul de amenzi nu ar fi la fel de mare.
    Se pare insa ca veniturile din amenzi sunt mai importante decat imbunatatirea sigurantei. Iar cum rastignirea publica a vitezomanilor da bine la mase, toata lumea considera ca Politia Rutiera isi face bine treaba.
    Din pacate, fals.

    In ceea ce priveste cuantumul amenzilor, incercati sa faceti o comparatie intre diverse tari europene si Romania. Veti observa ca, raportat la nivelul veniturilor, amenzile de la noi sunt printre cele mai mari.

    Iar in privinta atitudinii la volan, cred ca daca examenul de conducere ar fi conditionat de o diploma de bacalaureat sau de absolvire a unei scoli profesionale, am intalni mult mai rar atitudini “neanderthaliene”.

PUBLICITATE

ABONAMENTE

PUBLICITATE

NEWSLETTER



AUTODNA

PUBLICITATE