2011-02-01

 Vezi o galerie foto cu cele mai rapide masini prezente la Boneville

Iti trebuie ceva timp ca sa intelegi, coplesit de puternicele impulsuri senzoriale ce vin de la peisajul suprarealist din jurul tau, imensitatea alba, plana, primara ce se intinde in toate directiile cat vezi cu ochii, stralucirea brutala a muntilor ce o inconjoara, cruzimea cu care razele soarelui lovesc intregul tablou – exact ceea ce face din cursele de viteza desfasurate la Bonneville o experienta unica si irepetabila.

Sunetul. Lipseste cu desavarsire, asta comparativ cu vuietul constant, monoton, familiar al masinilor dand ture pe un circuit sau ragetul furibund ce acompaniaza un concurs de dragstere. Numai ocazional sparg tacerea trezirea la viata a unui motor venind dinspre zona boxelor sau huruitul infundat al unei masini ce se indreapta catre pista de sare. Dar chiar si acestea sunt diferite: fara schimbarea vitezelor dupa plecarea de pe loc si fara a te abate de la apasarea pana la fund a pedalei de acceleratie, tot ce mai ramane este mormaitul grav lasat in urma de automobilul care, kilometru dupa kilometru, se pierde in departare. intre acestea, atmosfera de pe ce circuitul cel mai rapid de pe planeta este calma, ca o definitie a serenitatii.

Insa mai este ceva dincolo de sunetul propriu-zis: lipsa completa a mondenitatii. Nu tu multinationale pe lista sponsorilor, nu tu „peisaj cu fetite ospitaliere“, nu tu o vedeta pop „atarnand“ la eveniment, nu tu buget generos demn de o corporatie mai mica si nici macar un loc in care sa te poti imbogati peste noapte. Lipseste si acoperirea mass-media reala, exceptand momentele cand vreo racheta pe patru roti incearca sa sfideze viteza sunetului. Facilitatile permanente ce dau confortul traiului contemporan sunt inexistente, la fel ca hotelurile de cinci stele, iar Dolce & Gabana n-apare in peisaj. Totul se afla la polul opus fata de modul in care se prezinta sportul cu motor in locatii ca Monaco sau Dubai.

Mi-e greu sa cred ca lui Bernie Ecclestone i-ar placea foarte tare Bonneville.
Bonneville are parte de aristocratia sa, insa, desi acestia nu sunt genul de oameni interesati de titluri, iar familia Vesco face parte cu siguranta dintre ei, iar daca iti propui sa intelegi cu adevarat cu ce se mananca acest gen de curse auto, Team Vesco reprezinta un bun loc de unde sa incepi. Patriarhul Johnny Vesco a fost unul dintre tinerii innebuniti de hot-roddere ce a venit la sfarsitul anilor ’40 in Utah Bonneville Salt Flats, la intalnirile organizate regulat; intreceri de viteza se tineau sporadic aici de pe vremea Teens, dar acesti tineri rodders inflacarati au facut din circuitul Salt un eveniment de motorsport in adevaratul sens al cuvantului.

Fiul sau Don, care a murit de cancer in 2002, a stabilit recordul mondial inca in vigoare pentru vehicule pe roti la 737 km/h, cu un streamliner turbopropulsat proiectat de fratele sau Rick si construit, bineinteles, in atelierul propriu. Rick insusi detine un record in teritoriul exclusivist aflat dincolo de 483 km/h, la fel ca partenerul, coechipierul si, in acelasi timp, vechiul prieten de familie, Dave Spangler, reusita cu care mai putin de 100 de oameni se pot lauda de la Malcolm Campbell la Andz Green.
Fiica lui Rick, Rhonnie, de 26 de ani, aflata la inceputul carierei sale de pilot, a trecut recent de bariera celor 370 km/h la bordul refacutului streamliner „Little Giant“ adus prima data aici in 1957 de catre Johnny. Sarea, s-ar parea, inhalata in cantitati apreciabile cand pilotezi un bolid cu vitezele acestea creeaza ceva mai putina dependenta decat cocaina, dar se transmite ereditar.

Insa, pe langa Team Vesco sau celelate echipe importante, Bonneville este in continuare taramul razboinicilor de weekend, rodders simpli care, la fel ca Burt Munro in filmul „The World’s Fastest Indian“, au visat intotdeauna „sa faca ceva important“. Pentru acesti piloti exista o puzderie de clase dedicate masinilor de serie modificate si dragsterelor debutante.

Aflat pentru prima data la Bonneville, Jack Goss a venit cu Ramblerul sau cu motor Chevy la remorca 2.253 km de la Fort Smith, Arkansas, „pentru ca mereu mi-am dorit sa alerg pe pista de sare si, intr-un final, m-am hotarat sa trec la fapte“. Ron, fiul, se afla la volan in vreme ce echipa – nici o surpriza – este compusa din alti membrii ai familiei ce si-au luat concediu pentru a-i ajuta. Garz Fisher din Graham, Texas, a adus un dragster, un fost „detinator“ de record la Salt cumparat special in speranta ca o masina cu istorie va fi de bun augur la debutul in cursele de viteza. „Am gaurit un piston la chiar prima trecere... dar, cu toate acestea, a fost incredibil de distractiv atat timp a cat durat, asta este tot ce va pot spune“.

Din pacate, cursele de viteza pe uscat sunt mult mai dificile decat par la prima vedere si asta nu numai pentru novicii in motorsport. Honda F1 a venit aici in 2006, unul dintre cei mai sportivi ai echipei de GP petrecand o saptamana in incercarea de a atinge 400 km/h de doua ori consecutiv (daca vrei sa detii acea performanta pe post de viteza medie oficiala). N-a reusit.

O parte din problema o constituie altitudinea: la 1.280 m inaltime, Bonneville nu este tocmai locul ideal in care un motor sa-si manifeste din plin caii-putere si o adevarata vrajitorie inginereasca este necesara pentru a gasi setarile ideale. insa cea mai mare dificultate o intampini la capitolul tractiune. Primul strat de sare este destul de ferm dupa ce se usuca in urma inundatiilor de peste iarna, capatand un aspect si o consistenta de marmura nepolisata, dar deasupra sa gasesti sare fina, granulata, ca nisipul adus de vant pe beton.

Veteranii compara uneori suprafata de rulare cu gheata, asa ca a utiliza intreaga putere dezvoltata de motor fara a pierde nimic prin rotirea pe loc a rotilor reprezinta o provocare careia trebuie sa-i faci fata de la inceputul pana la finalul cursei. Adevaratii „piloti de sare“ nu pleaca de pe loc turand motorul sau patinand rotile spectaculos, ci lansand delicat automobilul asistati de o masina ce ii impinge, iar cei cu experienta iti vor spune ca la 322 km/h te afli intr-o alunecare permanenta cu toate cele patru roti. „Uneori, a zis un pilot, cand lucrurile devin extrem de complicate, tot ceea ce mai poti face este sa dai drumul volanului si sa lasi masina sa isi faca singura de cap pana se potoleste“.

Sincer, Bonneville este departe de a fi locul cel mai comod pentru un spectator daca nu si-a planificat totul din vreme. A ajunge acolo poate fi un proces laborios, mai ales daca nu esti din Statele Unite ale Americii. Cel mai apropiat aeroport civil se gaseste la Salt Lake City, ceea ce reduce teribil sansele de a gasi o cursa directa catre el, si, oricum, urmeaza un drum de doua ore cu masina.

Poate ar fi mai indicat sa zburati pana in San Francisco, aflat la o zi de mers cu masina de Salt, insa calatoria prin zona Coastei Vestice are toate ingredientele unei vacante minunate. Ah, ar fi mai bine sa nu pomeniti nimic de Salt Flats companiei de unde veti inchiria masina, iar la intoarcere asigurati-va ca o predati spalata temeinic.

Cazarea in micutul orasel Wendover aflat in apropiere (singura disponibila daca nu vreti sa faceti naveta la Salt Lake City) poate fi o reala problema pe durata curselor, asadar faceti-va rezervare din timp. Wendover se afla cocotat la granita dintre Nevada si Utah pe Autostrada 80 si o sa gasiti o multime de moteluri tipic americane. impreuna cu un lant semnificativ de hoteluri pe versantul dinspre Nevada, acestea sunt dedicate celor ce vin sa joace la cazinourile din zona, dar deservesc si traficul mult mai anemic de turisti ce se indreapta catre linistitul Salt Lake City. Ar trebui insa sa nu uitati ca Monaco este departe, asadar nu are rost sa incercati sa impresionati imbracandu-va la patru ace.

Dintre cele trei open-uri anuale, cele din septembrie si octombrie sunt mai interesante si, de obicei, mai putin aglomerate decat cel din august, dar, in acelasi timp, este mai probabil sa aveti parte de o vreme ploioasa. Chiar si in lunile „racoroase“, aici sunteti in plin desert, deci insolatiile si dezhidratarea va pot pune la pamant intr-o clipa. Luati-va palarii, sepci, ochelari de soare, apa, creme protectoare, scaune, umbrele de soare si orice altceva va vine in minte ca v-ar putea fi de folos daca mergeti sa campati in mijlocul Saharei.

Bonneville este un loc dedicat exclusiv vitezei. Neindurator cu competitorul sau simplul spectator, ramane singurul loc de pe planeta unde conteaza numai viteza. Odata ajuns acolo, cu siguranta, vei capata virusul kilometrilor pe ora si nu iti vei mai gasi linistea pana cand nu vei reveni. Dependenta de sare, se pare, nu este numai ereditara, ci chiar contagioasa.